Anton Pann, poet, profesor şi compozitor de muzică religioasă, folclorist şi publicist, compozitor al muzicii Imnului Național al României, fiu de rom

Antonie Pantoleon-Petroveanu,cunoscut în istorie sub numele de Anton Pann, a fost unul dintre promotorii literaturii populare culte de la noi din ţară, despre care se spune că ar fi fost de etnie romă.

Numele său este mult mai bine cunoscut în varianta românizată şi prescurtată, adică Anton Pann, dar se cunosc cu certitudine foarte puţine lucruri. Chiar şi anul naşterii sale este pus sub semnul întrebării. Se pare că marele poet, compozitor şi profesor de muzică religioasă, folclorist şi publicist Anton Pann s-ar fi născut cândva între anii 1793-1797.

Unii istorici susţin că Anton Pann s-ar fi născut la Sliven,pe atunci raia turcească, parte a Imperiului Otoman, Bulgaria de astăzi, dintr-o mamă grecoaică şi un tată ţigan căldărar. Tatăl său se numea Pantoleon sau Pantaleon Petrov („vreun Pandele sau Pantelimon”, cum sugerează într-un studiu Tudor Vianu) și era de meserie căldărar. Numele tatălui, Pantoleon Petrov, a devenit în românește Petroveanu, iar fiul și-a păstrat numele de Antonie Pantoleon Petroveanu (Petrovitul), cu care își semna manuscrisele până prin 1837.

George Călinescu afirma însă că prin tatăl său, Anton Pann era român de origine: „Cunoașterea miraculoasă a limbii noastre e un semn că era român (valah curat ori cuțovlah), sau că venise aici în fragedă copilărie”.

Pann, “cel isteţ ca un proverb”, cum îl numea chiar Mihai Eminescu în “Epigonii”, este creditat ca fiind autorul muzicii actualului imn al ţării noastre, “Deșteaptă-te, române!”, cu toate că melodia pe care Andrei Mureşan (Mureşianu) a pus versurile sale avea o largă răspândire la acea vreme şi nu i se ştie cu siguranță autorul.

Anton Pann a fost cel care a pus pe muzică versurile poeziei „Un răsunet”, scrisă de Andrei Mureșanu prin 1842 şi care ulterior a devenit Imnul de stat al României, Deșteaptă-te, române!,
Vorbind despre poetul Andrei Mureșanu și despre poezia „Un rasunet” (Deșteaptă-te, române!), George Călinescu numește această poezie „Marseilleza română”, iar pe Anton Pann îl consideră „acel Rouget de Lisle român”.

Sursa: Talida Stănică, „Kestiuni rome. O incursiune în cultura, istoria și tradițiile romilor”, București, 2014; Wikipedia